ANARM

Tehnica inseminării

Inseminarea artificială este o tehnică ce presupune utilizarea unor instrumente speciale: macroscopul, butelia de dioxid de carbon, lampa cu lumină rece, penseta, aparatul de inseminare şi alte accesorii mici.

Macroscopul este un aparat optic asemănător microscopului însă cu o putere de mărire mult mai mică decât acesta, folosit pentru a avea o vizibiliate mai bună în timpul inseminării.

Poate avea un singur vizor sau poate fi binocular, cu două vizoare pentru cei doi ochi. Acestea sunt recomandate deoarece la examinare ambii ochi rămân deschişi, fiind astfel foarte comod pentru inseminator să lucreze cu aparatul de inseminare. Acesta trebuie ţinut sub macroscop şi puţin în lateral, de aceea macroscopul trebuie să fie aşezat pe o tijă care să-i permită să se ridice la înălţimea cerută.

Opţional poate fi dotat, ca şi în imagine, cu o cameră video care transmite semnalul la un monitor, întreaga operaţiune de inseminare putând fi urmărită de la acest monitor sau înregistrată pe suport cd sau dvd.

Butelia de dioxid de carbon este o butelie de oţel ce conţine dioxid de carbon necesar "adormirii" mătcilor supuse intervenţiei de inseminare.

Se foloseşte dioxidul de carbon deoarece acesta are un efect asupra mătcilor de amorţire, de pierdere a cunoştinţei, astfel mătcile sunt docile în timpul intervenţiei, liniştite şi permit astfel introducerea fără probleme a acului siringii de inseminare în vagin. Presiunea dioxidului de carbon care intră în tubul în care este fixată matca trebuie să fie constantă şi cantitate de CO2 bine dozată, o cantitate de dioxid de carbon prea mare administrată mătcii dintr-o dată putând avea efecte negative, de durată.

De aceea buteliile de CO2 folosite la inseminare sunt, în general, de dimensiuni mici (nu este necesar prea mult gaz), şi sunt prevăzute cu regulator de presiune.

Cantitatea de bioxid ce iese din tub poate fi verificată într-un vas cu apă, frecvenţa de formare a bulelor în apă fiind un indicator empiric, dar eficace, al debitului de CO2 expulzat.

Lampa cu lumină rece este o lampă care luminează fară a emite căldură, deci fără a emite raze infraroşii.

Lumina este rece deoarece toată radiaţia termică s-a filtrat în interiorul acestei lămpi. Pentru inseminare este importantă folosirea acestui tip de lumină deoarece fasciculele de lumină rece emise de lampă oferă o vizibilitate bună a abdomenului mătcii şi împiedică regina să nu se încălzească atât timp cât durează intervenţia, deci o protejează de căldura excesivă emisă de sursele de iluminat comune. Dacă s-ar folosi aceste surse standard, căldura emisă de acestea ar ridica temperatura mătcii, ar nelinişti-o şi ar face astfel să se mişte, chiar şi inconştient. Procedura de inseminare s-ar desfăşura, în aceste condiţii, foarte greu, ar fi aproape imposibil de lucrat.

Penseta este un instrument folosit pentru prinderea acului. Prin tragerea acestuia către marginile laterale ale abdomenului se expune vaginul, locul de inserţie al siringii.

Abdomenul se poate menţine apoi deschis, la capătul său distal, prin utilizarea cârligelor aflate în dotarea aparatului de inseminare. Penseta mai este utilă în prinderea, manipularea şi aplicarea plăcuţelor cu numere pe toracele mătcilor inseminate.

Aparatul de inseminare este principalul instrument folosit în inseminarea artificială a mătcilor şi constă din mai multe piese, diferite în funcţie de modelul aparatului. Pe piaţă există mai multe tipuri de aparate de inseminare, toate se bazează pe aceleaşi principii de funcţionare, folosirea unui tip sau altul depinzând de preferinţa practicianului.

Aparatul de inseminare este compus dintr-un sistem de contenţionare a mătcii format dintr-un cârlig sau două, în funcţie de aparat, o siringă ce conţine lichidul seminal colectat de la trântori şi un sistem mecanic de ghidare al siringii în poziţia dorită.

Alte accesorii folosite în inseminare sunt soluţia salină folosită la pomparea lichidului seminal prin siringă, vaselină albă pentru sigilarea tuburilor cu spermă, şerveţele umede.

Procedura de inseminare se desfăşoară pe mai multe faze. Acestea sunt: 1. Pregătirea mătcilor virgine pentru inseminare. La câteva zile de la eclozionare mătcile se pun în izolator pentru a preveni ieşirea acestora la împerechere.
2. Colectarea spermei de la trântori, folosind în acest scop siringa din dotarea aparatului de inseminare. Materialul seminal poate fi păstrat fără a-şi pierde viabilitatea timp de o săptămână, la temperatura camerei.
3. Imobilizarea şi fixarea mătcii în piesa rotundă a aparatului de inseminat, cu capul în jos, înspre sursa de dioxid de carbon.
4. Gazarea cu CO2 şi adormirea mătcii.
5. Fixarea şi introducerea acului de sticlă al siringii în vaginul mătcii, circa 1-2mm.
6. Introducerea în matcă, prin acţionarea mecanismului cu care este dotată siringa, a aprox. 6microlitri de material seminal.
7. Retragerea acului.
8. Luarea mătcii din piesa rotundă a aparatului şi marcarea acesteia prin aplicarea unei plăcuţe cu număr sau tăierea pătrimii superioare a unei aripi.
9. Introducerea mătcii în cuşcă şi observarea trezirii.
10. Introducerea cutiuţei în care se află matca într-un nucleu în vederea eliberării mătcii de către albinele lucrătoare.