Noutati . Reportaje . Articole recente
Calendar apicol - Martie (Partea I)
Deosebit de importantă în această perioadă este combaterea umezelii şi a mucegaiurilor din stupi, acolo unde este cazul. Pentru aceasta, fundurile stupilor se curăţă, iar acolo unde umezeala este prea mare sau dacă fundurile sunt deteriorate acestea se înlocuiesc cu altele uscate şi dezinfectate. De asemenea, în caz de mare necesitate se efectuează transvazarea cuiburilor în corpuri (stupi) noi.Umiditatea ridicată reduce puternic în această perioadă capacitatea albinelor de menţinere a unei temperaturi normale în cuib, influenţând negativ ponta mătcilor şi sporeşte gradul de uzură al albinelor şi aşa slăbite în urma trecerii peste perioada de iernare, grăbindu-le sfârşitul. Un rol tot atât de nefast îl are umiditatea ridicată în creşterea gradului de dezvoltare al bolilor şi în special în cel al nosemei care, în cazul familiilor slabe şi puternic infestate, poate avea un efect fatal.
Dacă materialele care asigură protecţia termică (salteluţe sau alte materialelor izolatoare) sunt umede se usucă la soare ori vor fi înlocuite cu altele uscate.
Dacă există posibilitatea, fundurile stupilor multietajaţi vor fi înlocuite sau obligatoriu vor fi curăţate de resturile acumulate. Observând atent aceste resturi care în general sunt formate din rămăşiţe de ceară şi albine moarte putem deduce dacă iernarea a decurs bine sau rău.
Prin cernere se separă din masa de resturi două componente:
1) albine moarte care se ard şi
2) ceara care se topeşte.
Revizia generală sau de fond
Numai în zile însorite cu temperaturi de peste + 14°C se poate efectua acest control notând în carnetul de stupină constatări legate de: puterea familiei exprimată în număr de rame bine ocupate cu albine; cantitatea de hrană în kg miere şi/sau păstură; rame parţial ocupate cu puiet de diferite vârste; prezenţa mătcii, starea de sănătate.
În funcţie de constatările ocazionate de acest control - de care nu trebuie să scape nici o familie - se vor institui diferenţiat lucrările obligatorii în conformitate cu realitatea văzută şi notată. De exemplu: familiile orfane vor primi o matcă de la rezervă ori se vor unifica cu alte familii, familiile excesiv de slăbite vor fi unificate, cele lipsite de hrană, cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşa-numitele hrăniri de necesitate. Ce dăm albinelor înfometate sau în pericol de înfometare? Simplu; faguri cu miere descăpăcită sau sirop de zahăr 1:1, rame cu păstură sau chiar turte din miere, zahăr şi polen.
În cuib se lasă doar fagurii cu hrană şi puiet bine acoperiţi de albine, astfel încât acesta să fie cât mai bine strâmtorat cu putinţă. Trebuie avut în vedere că în această perioadă deşi a început apariţia albinelor tinere, schimbul de generaţii se face încă destul de încet, mortalitatea albinelor de iarnă prevalând apariţia albinelor tinere; şi deci puterea familiei fiind încă în descreştere.
Dacă apicultorul debutant sau începător nu ştie cum să procedeze în cazul unor situaţii anormale el poate consulta orice manual de apicultură, colecţia revistelor de specialitate sau poate apela la un apicultor consacrat, cu experienţă care, fără îndoială îi va da îndrumările concrete pentru fiecare situaţie în parte.
Mărirea vitezei de ouat a mătcilor şi stimularea creşterii puietului se face imediat ce timpul se încălzeşte prin hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr în proporţie de 1/1 (1 parte zahăr la 1 parte apă) administrat călduţ în porţii mici,la început în porţii mici de 150 - 250ml şi pe măsură ce timpul se încălzeşte şi în funcţie de puterea familiilor, în porţii mai mari de 300-500ml periodic şi succesiv la 1 sau 2 zile în funcţie de rapiditatea cu care albinele îl prelucrează şi hrănitorul se goleşte. Acesta este procedeul cel mai simplu. Un procedeu mai complex şi mai complet este cel prin care la hrănirile de stimulare albinele se furajează cu turte din miere, zahăr şi polen aşezate pe leaturile superioare ale ramelor, deasupra cuibului.
Se instalează cântarul de control pe care se aşează cea mai puternica familie de albine din stupina şi se începe înregistrarea în carnetul de stupină a observaţiilor meteorologice, fenologice, precum şi a evoluţiei cântarului de control. Aceste observaţii şi înregistrări se execută pe întreaga perioadă a sezonului apicol activ,pentru a cunoaşte potenţialul melifer al zonei în care se practică stupăritul.
Pentru ajutorarea creşterii de puiet şi evitarea pierderii albinelor zburătoare care asigură apa necesară creşterii puietului, în perioadele cu temperatură mai ridicată se asigură albinelor apa necesară, prin montarea de adăpătoare în locurile însorite din stupină în care se pun apă călduţă cu sare (5 g/l). Este o măsură binevenită menită a satisface necesarul de apă consumată pentru creşterea puietului. Nu e rău să se pună în adăpătoare, pentru dezinfecţie, şi apă în care s-a dizolvat 0,5-1% hipermanganat de potasiu sau albastru de metil.
Se continuă stimularea şi supravegherea zborului general de curăţire;
Toţi apicultorii ştiu că stimularea şi supravegherea zborului de curăţire este o lucrare uşoară, chiar plăcută (doar nu degeaba se spune: "ochiul stăpânului îngraşă vita") cu efect benefic în familiile care efectuează aceste zboruri. Un zbor vioi, intens şi de durată în atmosfera încălzită de razele soarelui este o imagine reconfortantă pentru oricare privitor.
Se va avea grijă să se asigure stupului o înclinare spre înainte de 6-8° (dacă nu s-a procedat astfel în toamnă, la pregătirea familiilor pentru iernat). În felul acesta albinele îndepărtează mai uşor cadavrele albinelor moarte şi alte gunoaie care apar în această perioadă pe fundul stupilor. De altfel, s-a considerat în mod experimental (Escov) că la stupii astfel înclinaţi are loc o mai bună aerare (ventilaţie) a cuibului, familiile respective iernând în condiţii mai bune.
Nu e rău ca tot acum să se refacă, să se cureţe, aşa-numita oglindă a stupului" în faţa acestuia, în acest mod putându-se urmări mai uşor gunoaiele (resturile) aruncate afară de albine şi dându-se în acelaşi timp un aspect mai curat şi plăcut stupinei.
De asemenea, se îndepărtează din cuiburi fagurii puternic murdăriţi de pete de diaree, chiar dacă sunt ocupaţi cu cantităţi mici de puiet. În cazul în care pe asemenea faguri sunt cantităţi mai mari de puiet, se curăţă petele de diaree prin răzuire urmând ca, mai târziu, după ieşirea puietului, fagurii respectivi să fie scoşi şi daţi la topit.
În funcţie de evoluţia vremii e de preferat să se menţină gratiile împotriva şoarecilor la urdinişuri, tocmai pentru că în această perioadă şoarecii devin mai activi, îşi caută locuri izolate şi călduroase pentru a-şi face cuiburile în care să nască puii. Cu toate că albinele nu mai au ghemurile atât de compacte ca în timpul iernii, şoarecii circulă nestingheriţi prin părţile laterale ale cuibului şi mai ales în spaţiul din spatele diafragmei şi deasupra podişorului, unde-şi fac de regulă cuiburile, deranjând albinele prin foiala lor şi mai ales prin mirosul pe care-l degajă ei şi excrementele lor.
În cazul familiilor orfane, care în timpul iernii şi-au pierdut mătcile dintr-o cauză oarecare, acestora li se dă o matcă din nucleele de rezervă, iar în lipsă, se unesc cu alte familii mai slabe din stupină. Unificarea se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu matcă. Izolarea mătcii nu este obligatorie, în această perioada mătcile fiind acceptate uşor de albinele străine. Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare. situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat sau de ouă depuse neregulat pe pereţii celulelor sau mai multe ouă într-o celulă, în asemenea cazuri izolarea mătcii fiind obligatorie.
Formarea familiilor temporare sau ajutătoare cu mătcile de rezervă iernate în afara ghemului, în camere.
Aprecierea rezistenţei la iernare a grupei familiilor de prăsilă . Cele mai rezistente familii, cu consum de hrană şi mortalitate mică sunt selecţionate.
Diagnostic şi tratament în caz de boală în stupină.
La apariţia semnelor certe sau suspiciunilor de boală se va solicita medicului veterinar de teren sau de laborator diagnosticarea bolii sau bolilor. Acesta va indica tratamentul care trebuie obligatoriu urmat întocmai altfel boala sau bolile se vor acutiza şi extinde determinând pagube în efectiv de cele mai multe ori irecuperabile. Principala boală de primăvară este nosemoza. Netratată duce la depopularea, la slăbirea familiilor de albine. Tratamentul se face în principal cu Fumidil-B conform prospectului.
Pentru combaterea nosemei, în afara măsurilor de reducere a gradului de umiditate în stupi, e bine ca hrana (şerbetul sau siropul) dat să se prepare pe bază de ceaiuri cu efect antinosematos - preparate din sunătoare, gălbenele, izmă, muşeţel, coada şoricelului şi să se administreze dozele necesare de medicament.
Deosebit de eficient în combaterea nosemozei este extractul de ceapă. Sucul de ceapă se adaugă în siropurile preparate pe bază de ceaiuri. Este o metodă ecologică de prevenire/tratare a nosemozei.
Administrarea streptomicinei pentru o aşa-zisă stimulare sau în tratamente este cu desăvârşire interzisă.
În general, se foloseşte orice moment prielnic oferit de vreme pentru efectuarea lucrărilor amintite, în aşa fel încât familiile de albine să se dezvolte normal şi să iasă fără pierderi din iarnă.