Biologia albinelor PDF Print E-mail

Sistematica zoologică

Albinele fac parte din clasa insectelor, ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis. Genul Apis cuprinde 4 specii de albine şi anume: albina indiană (Apis cerana F.), albina indiană uriasă (Apis dorsata F.), albina pitică galbenă (Apis florea F.) şi albina meliferă (Apis mellifica L.). Dintre aceste specii, cea mai mare raspîndire pe glob o reprezintă albina meliferă. Celelalte specii avînd o răspîndire relativ limitată, nu prezintă importanţă economică, unele dintre ele fiind pe cale de dispariţie.
Apis mellifera (mellifica). Este specia cea mai răspîndită şi importantă pe toate cele 5 continente. Apis mellifera cuprinde rasa neagră şi rasa galbenă. Construieşte mulţi faguri în care inmagazinează cantităţi de miere, fiind foarte răspîndită în zone cu condiţii pedoclimatice foarte diferite. Prin adăptare în sînul acestei specii s-au format numeroase subspecii, varietăţi şi rase geografice.
Albina melifera prezinta trei grupe geografice mari si anume: albina meliferă africană, albina meliferă din Orientul apropiat şi albina meliferă europeană, care, datorită insuşirilor sale superioare s-a răspîndit pe tot globul.
Specia Apis mellifica cuprinde mai multe rase geografice. În Europa apar mai multe subrase ale albinei negre:
- Apis mellifera-mellifera L. (albina neagră, Spania, Franţa, Olanda, Anglia, Germania, Austria, Polonia, Scandinavia, Rusia).
- Apis carnica (Germania şi Austria);
- Apis mellifera lezehni (nordul Germaniei, Polonia);
- Apis mellifera caucazica (caucaziană sură de munte - Ucraina, America de Nord, Armenia, Iran şi Anatolia);
- Apis mellifera acevorum (Ucraina);
- Apis mellifera carpatica foarte răspîndită în Romania, Rusia, Ucraina, Belorusia, Başchiria, Bulgaria, Germania, Grecia, Moldova etc, sînt adaptate la condiţiile climaterice din zonele de cîmpie şes, munte etc. Se situează în privinţa lungimii trompei (6,5 mm), a corpului, a aripilor etc, între albina galbenă italiană şi cea carniolă. Culoarea chitinei este brună, acoperită cu perişori gri-deschis, cu o uşoară nuanţă galbenă în unele zone. Căpăcirea mierii este mixtă, predomină la uscat (foarte apreciată la producţia de faguri în secţiuni); este foarte blîndă, are comportarea liniştită pe faguri, reacţie imediată la fum (foarte uşor de mînuit), cu instunc slab de roire puţin roitoare, lipseşte instinctul de furtişag, propolizează puţin, este o albină harnică, cu randament mare la cules şi la polenizarea culturilor entomofile, poate atinge pînă la 160 kg miere/stup. Au o scimbare liniştită de mătci, pot fi găsite şi cîte 2 mătci în acelaşi stup;
- Apis mellifera remipes (caucayiană galbenă de şes - Armenia, Iran şi Anatolia),;
- Apis mellifera ligustica Spin (italiană – Italia, America)